sumuța [At: CANTEMIR, I. I. II, 55 / V: (pop) ~ți, săm~ / E: ns cf lat submotiare] 1 vt (Pop; c.i., de obicei, câinii) A asmuți. 2 vt (Pop; pex; c. i., de obicei, câinii) A întărâta. 3 vt (Reg; c.i . vânatul) A hăitui (2). 4 vta (Spc; c. i. calul) A îndemna (prin vorbe, prin scoatere de sunete caracteristice, prin gesturi etc.) să pornească, să meargă mai repede etc. Si: a sumuțui. 5 vta (Pan; c. i. oameni) A întărâta. 6 vta) (Pan; c. i. oameni) A instiga. 7 vi (Pop) A scoate sunete specifice, prin țuguierea buzelor, pentru a-și manifesta simpatia față de un copil sau față de un animal. 8-9 vtr (În descântece) A scoate sunete asemănătoare cu cele ale săruturilor zgomotoase, cu buzele apropiate de fața cuiva, fără a o atinge, pentru a îndepărta deochiul, duhurile etc. 10 vr (Rar) A se maimuțări. 11-12 vrt (Mol; Mun; pcf) A înfrunta pe cineva cu vorba (ripostându-i, repezindu-l etc.) Vz semeți. 13 vt (Mun; c. i. obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte) A strânge.