suliță sf [At: (a. 1550-1600) GCR I, 9/1 / Pl: ~țe, (înv) ~ți / E: vsl соулица] 1 Armă de atac, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută la unul din capete cu un vârf ascuțit de metal Si: lance, (înv) fuște (4), spicul. 2 (Îe) A pune (cuiva) ~ în coaste A sili. 3 (Îe) Cât ajungi cu ~ sau la o azvârlitură de ~ Foarte aproape. 4 (Fig) Durere foarte mare. 5 (Fig; de obicei la plural) Vorbă, aluzie, răutăcioasă, ironică sau critică Si: ironie, înțepătură, săgeată. 6 (Spt) Instrument folosit în probele de aruncări, de forma unei sulițe (1), de lemn sau metal, cu greutatea și dimensiunile prestabilite și cu un manșon în jurul centrului de greutate. 7 Probă sportivă la care se folosește sulița (6). 8 (Pop; pex) Unitate de măsură a timpului zilei sau al nopții, calculată empiric după spațiul parcurs de un astru (de obicei soarele sau luna) pe bolta cerească de la punctul de unde a răsărit ori spre acela unde va apune, egală cu aproximativ o oră și jumătate. 9 (Înv) Distanța egală aproximativ cu o aruncătură de suliță (1). 10 (Fig) Raza luminoasă a unui corp ceresc sau a unei surse de lumină Si: săgeată. 11 (Reg; pan) Sulinar (5). 12 (Reg; pan) Țeapă care se pune în vârful șurei ca să nu pătrundă ploaia prin paie. 13 (Olt; Trs; pan) Brad tânăr cu ramurile retezate până aproape de vârf, care se înfige pe mormânt la capul unui flăcău sau al unei femei tinere Si: săgeată. 14 (Reg; pan) Sulă (1). 15 (Olt; Buc; pan) „Tolbă pentru săgeți”. 16 (Pan; îvr) Acul albinei.