sulițaș sm [At: (a. 1663) IORGA, S. D. VI, 84 / Pl: ~i / E: suliță + -aș] 1 (În organizarea armatei din țările române în sec XVI, XVII, mai ales Mol) Ostaș care lupta cu sulița (1) Si: fustaș, lăncier, sulițar (1). 2 (Lpl) Corp de slujitori înarmați cu sulițe Si: sulițar (2). 3 (Spt) Atlet care aruncă sulița (6).