sulițar sm [At: CR (1829) 41/2 / Pl: ~i / E: suliță + -ar] 1-2 (În organizarea armatei din țările române în sec. XVI, XVII; Mol) Sulițaș (1-2). 3 Meșter care făcea sau vindea sulițe. 4 (Orn; sîș rață ~) Pasăre acvatică migratoare, asemănătoare cu rața domestică, vânată pentru carnea ei gustoasă (Anas acuta).