opțiuni
  • info
3 intrări
15 definiții

Explicative DEX

sulițare sf [At: SADOVEANU, ap. TDRG / Pl: ~țări / E: sulița] (Rar) Împungere cu sulița.

SULIȚARE, sulițări, s. f. Faptul de a sulița. (Fig.) Peștii se zvîrcoleau [în luntre], licărind în cele dintîi sulițări ale soarelui. SADOVEANU, la TDRG.

SULIȚAR, sulițari, s. m. Sulițaș. – Suliță + suf. -ar.

SULIȚAR, sulițari, s. m. Sulițaș. – Suliță + suf. -ar.

sulița vta [At: MARIAN, NU 24 / Pzi: ~țez / E: suliță] (Rar) A împunge cu sulița (1).

sulițar sm [At: CR (1829) 41/2 / Pl: ~i / E: suliță + -ar] 1-2 (În organizarea armatei din țările române în sec. XVI, XVII; Mol) Sulițaș (1-2). 3 Meșter care făcea sau vindea sulițe. 4 (Orn; sîș rață ~) Pasăre acvatică migratoare, asemănătoare cu rața domestică, vânată pentru carnea ei gustoasă (Anas acuta).

SULIȚA, sulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A împunge cu sulița.

SULIȚAR, sulițari, s. m. (Învechit) Sulițaș. Pedestrimea aleasă a săcuilor... purta numirea de... sulițari. BĂLCESCU, O. II 126.

SULIȚA, sulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A împunge cu sulița. – Din suliță.

Ortografice DOOM

sulițar s. m., pl. sulițari

sulițar s. m., pl. sulițari

sulițar s. m., pl. sulițari

Sinonime

SULIȚAR s. v. lăncier, sulițaș.

sulițar s. v. LĂNCIER. SULIȚAȘ.

Arhaisme și regionalisme

sulițar, sulițari, s.m. (înv.) 1. ostaș în vechea organizare a armatei, care purta suliță; lăncier, sulițaș, fuștaș. 2. meșter care făcea sau vindea sulițe. 3. (reg.) pasăre acvatică migratoare, asemănătoare cu rața domestică, vânată pentru carnea ei gustoasă.

sulițá, sulițez, v.t. A lovi cu sulița: „Cu bucinu bucinând, / Cu sulița sulițând” (Papahagi, 1925: 291). – Din suliță (DLRM, MDA).

Intrare: sulițare
sulițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sulițare
  • sulițarea
plural
  • sulițări
  • sulițările
genitiv-dativ singular
  • sulițări
  • sulițării
plural
  • sulițări
  • sulițărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sulița
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sulița
  • sulițare
  • sulițat
  • sulițatu‑
  • sulițând
  • sulițându‑
 singular plural
  • sulițează
  • sulițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sulițez
 (să)
  • sulițez
  • sulițam
  • sulițai
  • sulițasem
a II-a (tu)
  • sulițezi
 (să)
  • sulițezi
  • sulițai
  • sulițași
  • sulițaseși
a III-a (el, ea)
  • sulițează
 (să)
  • sulițeze
  • sulița
  • suliță
  • sulițase
plural I (noi)
  • sulițăm
 (să)
  • sulițăm
  • sulițam
  • sulițarăm
  • sulițaserăm
  • sulițasem
a II-a (voi)
  • sulițați
 (să)
  • sulițați
  • sulițați
  • sulițarăți
  • sulițaserăți
  • sulițaseți
a III-a (ei, ele)
  • sulițează
 (să)
  • sulițeze
  • sulițau
  • sulițară
  • sulițaseră
Intrare: sulițar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sulițar
  • sulițarul
  • sulițaru‑
plural
  • sulițari
  • sulițarii
genitiv-dativ singular
  • sulițar
  • sulițarului
plural
  • sulițari
  • sulițarilor
vocativ singular
  • sulițarule
  • sulițare
plural
  • sulițarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sulițare, sulițărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a sulița. DLRLC
    • format_quote figurat Peștii se zvîrcoleau [în luntre], licărind în cele dintîi sulițări ale soarelui. SADOVEANU, la TDRG. DLRLC

sulița, sulițezverb

  • 1. rar A împunge cu sulița. DLRLC
etimologie:
  • suliță DLRM

sulițar, sulițarisubstantiv masculin

  • 1. Lăncier, sulițaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lăncier sulițaș
    • format_quote Pedestrimea aleasă a săcuilor... purta numirea de... sulițari. BĂLCESCU, O. II 126. DLRLC
etimologie:
  • Suliță + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.