4 definiții pentru suitaș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
suitaș sn [At: ALR II, 3 331/76 / V: (rar) sut~ (Pl: ~uri), (reg) șuităș / Pl: ~e / E: mg sujtáș, fr soutache] 1 Șiret (îngust) de lână, de mătase sau de fir folosit ca ornament la unele obiecte de îmbrăcăminte Vz: sărad. 2 (Reg; îf șuităș) Ornament cusut la suman cu suitaș (1).
sutaș2 sn vz suitaș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
suitaș (-șuri), s. n. – Cordon, șnur, șiret. – Var. sutaș. Mag. sujtás, cf. fr. soutache (REW 8440a), var. din fr.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
suitaș, suitașe, s.n. (reg.) șiret îngust de lână, de mătase sau de fir folosit ca ornament la îmbrăcăminte; sărad, ornament.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: suitaș
suitaș substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
suitaș substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)