SUHAT, suhaturi, s. n. 1. Loc de pășune (mai ales pentru vite mari); izlaz, imaș. Auzeam talanga vitelor mănăstirești de la suhat. SADOVEANU, O. VI 527. Marele braț al Dunării... curge cale de cinci poște între deșertul pururea-nsetat al Bărăganului și suhaturile mlăștinoase ale ostrovului Balta. VLAHUȚĂ, O. A. II 121. Sînt vreo cinci-șese zile de cînd a fost să ducă vițeii la suhat. CREANGĂ, P. 14. 2. (Regional) Apă puțin adîncă (unde se adapă vitele). S-a dus cu căruța la suhat să se scalde. ȘEZ. XIX 44. – Variantă: (regional) sohat (ODOBESCU, S. III 16) s. n.