sughițare sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 125 / Pl: ~țări / E: sughița] 1 Scoatere de sughițuri (1) în timpul plânsului (sau, rar, al râsului) Si: sughițat¹ (1). 2 (Pex) Plâns (sau, rar, râs) foarte sonor, cu sughițuri Si: sughițat¹ (2). 3 Scoatere de sughițuri (2) Si: sughițat¹ (3), sughițătură (1). 4 Acces de sughițuri (3) Si: sughițat¹ (4), (înv) sughițătură (2).