sucitură sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie, 197^r/15 / V: ciu~ / Pl: ~ri / E: suci³ + -(i)tură] 1 Sucire (1). 2 (Îrg; ccr) Produs, obiect, fir etc. obținut prin sucitură (1). 3 (Reg) Colac (1). 4 (Trs; Mol) Mănunchi de paie, de fân etc. răsucit cu mâna, cu care de obicei se leagă snopii sau se pune pe vârful căpiței de fân ca să n-o ia vântul. 5 (Îrg) Scul. 6 (Îrg) Jurubiță (de bumbac). 7 (Pop) Cotitură (a unui drum, a unei văi etc.). 8 (Reg) Vârful ascuțit al sfredelului. 9 (Reg) Sul de pânză. 10 (Reg) Foaie de aluat (pentru plăcintă sau tăiței). 11-12 Sucire (5-6). 13 (Reg; fig) Epitet dat unui om nestatornic, neserios. 14 (Înv) Luxare. 15 (Înv; fig) Deformare fizică. 16 (Înv) Instrument de tortură.