succesor, ~oare [At: (a. 1776) URICARIUL, I, 179 / Pl: ~i, ~oare / E: lat successor, fr successeur] 1 smf (Îoc predecesor) Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate, la tron etc.) 2 smf Continuator (1). 3 smf (Jur) Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană Si: moștenitor (1), urmaș, (liv) erede (6), (îrg) moșnean (1), moștean (1), (înv) clironom, moșan (1) ocinaș¹, ocinătoriu, următor. 4 sm (Mat) Element al unui șir care urmează după un element dat al acestuia.