subîmpărți vtr [At: CR. (1829), 123/2 / V: (înv) ~btî~, (îvr) suptî~ / Pzi: subîmpart / E: sub¹- + împărți cf fr subdiviser] 1-2 (Complementul sau subiectul indică porțiuni, părți etc. dintr-un tot deja împărțit) A (se) împărți, a (se) separa (în continuare) în mai multe părți Si: a (se) subdivide (1-2), a (se) subdiviza (1-2). corectat(ă)