2 intrări
34 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUBSTITUIRE, substituiri, s. f. Acțiunea de a (se) substitui și rezultatul ei; înlocuire, substituție. ◊ (Jur.) Substituire de persoană = infracțiune care constă în fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsă sau de a atribui o astfel de identitate unei alte persoane, spre a induce în eroare o autoritate publică sau un particular. – V. substitui.
SUBSTITUIRE, substituiri, s. f. Acțiunea de a (se) substitui și rezultatul ei; înlocuire, substituție. ◊ (Jur.) Substituire de persoană = infracțiune care constă în fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsă sau de a atribui o astfel de identitate unei alte persoane, spre a induce în eroare o autoritate publică sau un particular. – V. substitui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
substituire sf [At: IORGOVICI, O. 69/19 / V: (înv) ~tătu~, ~uare / Pl: ~ri / E: substitui] 1 Plasare în locul cuiva sau a ceva care lipsește, care a fost îndepărtat etc. pentru a îndeplini aceeași funcție, pentru a fi folosit cu (aproximativ) aceeași valoare Vz înlocuire. 2 (Spc) Suplinire (2). 3 (Jur; îs) ~ de persoană Infracțiune care constă în faptul de a-și atribui sau de a atribui altei persoane o identitate falsă, spre a induce în eroare o persoană sau o autoritate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTITUIRE, substituiri, s. f. Acțiunea de a (se) substitui și rezultatul ei; înlocuire. Substituire de persoane.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTITUIRE s.f. Acțiunea de a (se) substitui și rezultatul ei; substituție, înlocuire. [Pron. -tu-i-. / < substitui].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTITUIRE s. f. acțiunea de a (se) substitui; înlocuire. ♦ (jur.) ~ de persoane = infracțiune constând în a(-și) atribui altei persoane o identitate falsă. (< substitui)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SUBSTITUA vb. I v. substitui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUBSTITUA vb. I v. substitui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SUBSTITUA vb. I v. substitui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTITUI, substitui, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) situa, a (se) pune în locul altuia. ♦ (Jur.) A comite infracțiunea de substituire de persoană. [Prez. ind. și: substituiesc. – Var.: (înv.) substitua vb. I] – Din fr. substituer, lat. substituere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substătui v vz substitui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substătuire sf vz substituire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substitua v vz substitui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substituare sf vz substituire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substitui [At: IORGOVICI, O. 69/19 / V: (înv) ~ua, (îvr) ~tătui, supts~ / S și: (îvr) sub-stitui / Pzi: substitui, (înv) ~ez, ~esc / E: fr substituer, lat substituere] 1-2 vtr A (se) așeza, a (se) plasa, a (se) pune în locul cuiva sau a ceva care lipsește, care a fost îndepărtat etc. pentru a îndeplini aceeași funcție, pentru a fi folosit cu (aproximativ) aceeași valoare Si: a ține locul Vz înlocui, subsuma. 3 vt (Spc; c. i. elemente, formule, valori numerice dintr-o expresie matematică) A înlocui cu un alt element, cu o altă formulă etc. având aceeași valoare exprimată diferit. 4 vt (Jur; spc; c. i. oameni) A desemna să primească liberalitatea în locul beneficiarului titular, în cazul absenței, incapacității sau al decesului. 5 vr (Chm; d. unele substanțe) A avea calitatea de a înlocui o altă substanță. 6 vt (Îvr; spc) A concedia (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
supstitui v vz substitui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUBSTITUI, substitui, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) situa în locul altuia; a (se) înlocui. ♦ (Jur.) A comite infracțiunea de substituire de persoană. [Prez. ind. și: substituiesc. – Var.: (înv.) substitua vb. I] – Din fr. substituer, lat. substituere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SUBSTITUI, substitui, vb. IV. Tranz. A pune pe cineva sau ceva în locul altuia; a înlocui. (Refl.) Nește intrigi nedemne... ajunseră a se substitui deliberațiunilor. GHICA, A. 765. ♦ (Jur.) A desemna (într-un act de donație sau într-un testament) o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească în lipsa sau la decesul primului beneficiar. – Prez. ind. și: substituiesc (MACEDONSKI, O. IV 129). – Variantă: (învechit) substitua (NEGRUZZI, S. I 347) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTITUI vb. IV. tr., refl. A (se) situa în locul altuia; a înlocui. ♦ tr. (Jur.) A desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. [Pron. -tu-i, p. i. substitui și -iesc, 3,6 -ie. / cf. fr. substituer, it. sostituire < lat. substituere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTITUI vb. I. tr., refl. a (se) situa în locul altuia; a înlocui. II. tr. 1. (mat.) a înlocui într-o expresie un element (sau mai multe) prin altul (sau prin altele). 2. (jur.) a desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. (< fr. substituer, lat. substituere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SUBSTITUI substitui tranz. (obiecte sau persoane) 1) A schimba ca necorespunzătoare (punând în loc altceva sau pe altcineva); a înlocui. 2) A schimba (într-o calitate), ținând locul (temporar); a înlocui; a suplini. [Sil. sub-sti-] /<fr. substituer, lat. substituere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substituì v. 1. a pune în loc: a substitui o vorbă alteia; 2. jur. a chema pe cineva la moștenire în locul altuia; 3. a se pune în locul altuia.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*substítuĭ și -esc saŭ -ĭésc, a -í v. tr. (lat. sub-stituere, d. sub, dedesupt, și statuere, a așeza. V. con-stituĭ. – Se conjugă ca constituĭ). Pun în locu altuĭa: a substitui un testament fals în locu unuĭa adevărat, a substitui o vorbă noŭă în locu alteĭa vechĭ. A substituĭ un moștenitor, a-ĭ chema la moștenire în lipsa moștenitoruluĭ absent și a-ĭ da misiunea de a păstra moștenirea pînă cînd se va prezenta cel absent. V. refl. Mă pun în locu altuĭa: Jidanu tinde să se substituie pămînteanuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*substituțiúne f. (lat. sub-stitútio, -ónis. V. con-stituțiune). Acțiunea de a substitui. – Și -úție și -uíre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
substituire s. f., g.-d. art. substituirii; pl. substituiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
substituire s. f., g.-d. art. substituirii; pl. substituiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substituire s. f., g.-d. art. substituirii; pl. substituiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substitui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. substitui, 3 substituie, imperf. 1 substituiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să substitui, 3 să substituie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
substitui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. substitui, 3 substituie, imperf. 3 sg. substituia; conj. prez. 3 să substituie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substitui vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. substitui, 3 sg. și pl. substituie, imperf. 3 sg. substituia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substitui (ind. prez. 1 sg. substitui, 3 sg. și pl. substituie)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substituiu, -tue 3, -tuiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUBSTITUIRE s. v. substituție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUBSTITUIRE s. înlocuire, substituție. (Proba ~ unor termeni prin alții.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTITUI vb. a înlocui. (A substitui o serie de termeni prin alții.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUBSTITUI vb. a înlocui. (A ~ o serie de termeni prin alții.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SUBSTITUIRE (SUBSTITUȚIE) s. f. (< substitui, cf. fr. substituer, it. sostituire, lat. substituere): înlocuire a unei unități lingvistice lexicale printr-o altă unitate lingvistică lexicală asemănătoare din cadrul unui enunț-propoziție, pentru a verifica în ce măsură nuanțele de înțeles, proprii variantelor acesteia, se datorează sau nu permutării unuia din termenii enunțului. Astfel, substituind cuvântul spune din enunțul-propoziție Ion spune o poezie și din variantele acesteia Spune Ion ceva, Ceva Ion spune, Spune ceva Ion și Ion ceva spune – prin cuvântul scrie, vom constata că atât enunțul cât și variantele în care s-a făcut s. au alt înțeles global decât celălalt enunț-propoziție și celelalte variante ale acestuia (Ion scrie ceva, Ion scrie o poezie, Scrie Ion ceva etc.); că nuanțele variantelor date nu provin din înlocuirea lui spune prin scrie, ci din permutarea (reașezarea) termenilor în cadrul enunțului; că termenii spune și scrie sunt unități diferite... S. reprezintă proba permutării (v. permutare). Ea nu este însă concludentă atunci când termenul analizat se substituie printr-un sinonim (Ion zice o poezie), deoarece numai pe baza înțelesului global al enunțurilor nu se poate ști dacă spune și zice sunt două unități sau una singură. Nici argumentul formei diferite a celor două verbe nu este hotărâtor, deoarece între sunt, erau și fiind sau între iau și luăm există numai diferențe formale nu și de înțeles global, care este comun. La fel se poate spune și despre argumentul formei identice, pentru că între broască (de baltă) și broască (de ușă) există totuși mari deosebiri de înțeles. Efectele s. sunt anulate deci (parțial sau integral) prin sinonimie și prin omonimie. De aceea este necesară o nouă probă, care urmărește comportarea presupusei unități în toate situațiile în care ea apare sau în care este posibil să apară, adică distribuția ei în limbă (v. distribuție).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT110) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substituire, substituirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) substitui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: substituție înlocuire
- 1.1. Substituire de persoană = infracțiune care constă în fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsă sau de a atribui o astfel de identitate unei alte persoane, spre a induce în eroare o autoritate publică sau un particular. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- substitui DEX '09 DEX '98 DN
substitui, substituiverb
-
- Nește intrigi nedemne... ajunseră a se substitui deliberațiunilor. GHICA, A. 765. DLRLC
- 1.1. A comite infracțiunea de substituire de persoană. DEX '09 DEX '98
- diferențiere A desemna (într-un act de donație sau într-un testament) o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească în lipsa sau la decesul primului beneficiar. DLRLC DN
-
- 1.2. A înlocui într-o expresie un element (sau mai multe) prin altul (sau prin altele). MDN '00
-
etimologie:
- substituer DEX '09 DEX '98 DN
- substituere DEX '09 DEX '98 DN