SUBPREFECTURĂ, subprefecturi, s. f. (Învechit) 1. Funcție de subprefect. 2. Plasă administrată de un subprefect. Comună servind subprefectului ca reședință; sediu de plasă. ♦ Localul unde era instalat biroul subprefectului. Se repezi într-un vaiet la arestul subprefecturii. BUJOR, S. 47. Leiba a mers la primărie, apoi la subprefectură, să denunțe pe amenințător, cerînd să fie păzit. CARAGIALE, O. I 284.