opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBINTITULA, subintitulez, vb. I. Tranz. A da unei scrieri și un titlu secundar (în afară de cel principal). – Sub1- + intitula.

SUBINTITULA, subintitulez, vb. I. Tranz. A da unei scrieri și un titlu secundar (în afară de cel principal). – Sub1- + intitula.

subintitula vt [At: VIANU, L. U. 370 / Pzi: ~lez / E: sub1- + intitula cf fr sous-titrer] (C. i. scrieri, opere etc.) A da un al doilea titlu, secundar (pe lângă cel principal). corectat(ă)

SUBINTITULA, subintitulez, vb. I. Tranz. (Rar) A da unei scrieri un titlu secundar (în afară de cel principal). (Refl. pas.) Deocamdată se ducea tot la tat-su și-i șterpelea «Furnica», «Bibiloiul» și alte reviste... Aproape toate revistele se subintitulau «de familie». PAS, Z. I 279.

SUBINTITULA vb. I. tr. (Rar) A da un titlu secundar unei scrieri (care să apară lîngă cel principal). [< sub- + intitula, după fr. sous-titrer].

SUBINTITULA vb. tr. a da un titlu secundar unei scrieri. (după fr. sous-titrer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

subintitula (a ~) (desp. su-bin-/sub-in-) vb., ind. prez. 1 sg. subintitulez, 3 subintitulează; conj. prez. 1 sg. să subintitulez, 3 să subintituleze

!subintitula (a ~) (su-bin-/sub-in-) vb., ind. prez. 3 subintitulează

subintitula vb. (sil. mf. sub-), ind. prez. 1 sg. subintitulez, 3 sg. și pl. subintitulează

Intrare: subintitulat
subintitulat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subintitulat
  • subintitulatul
  • subintitulatu‑
  • subintitulată
  • subintitulata
plural
  • subintitulați
  • subintitulații
  • subintitulate
  • subintitulatele
genitiv-dativ singular
  • subintitulat
  • subintitulatului
  • subintitulate
  • subintitulatei
plural
  • subintitulați
  • subintitulaților
  • subintitulate
  • subintitulatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: subintitula
  • silabație: su-bin-, sub-in- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • subintitula
  • subintitulare
  • subintitulat
  • subintitulatu‑
  • subintitulând
  • subintitulându‑
 singular plural
  • subintitulează
  • subintitulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • subintitulez
 (să)
  • subintitulez
  • subintitulam
  • subintitulai
  • subintitulasem
a II-a (tu)
  • subintitulezi
 (să)
  • subintitulezi
  • subintitulai
  • subintitulași
  • subintitulaseși
a III-a (el, ea)
  • subintitulează
 (să)
  • subintituleze
  • subintitula
  • subintitulă
  • subintitulase
plural I (noi)
  • subintitulăm
 (să)
  • subintitulăm
  • subintitulam
  • subintitularăm
  • subintitulaserăm
  • subintitulasem
a II-a (voi)
  • subintitulați
 (să)
  • subintitulați
  • subintitulați
  • subintitularăți
  • subintitulaserăți
  • subintitulaseți
a III-a (ei, ele)
  • subintitulează
 (să)
  • subintituleze
  • subintitulau
  • subintitulară
  • subintitulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

subintitula, subintitulezverb

  • 1. A da unei scrieri și un titlu secundar (în afară de cel principal). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote reflexiv pasiv Deocamdată se ducea tot la tat-su și-i șterpelea «Furnica», «Bibiloiul» și alte reviste... Aproape toate revistele se subintitulau «de familie». PAS, Z. I 279. DLRLC
etimologie:
  • Sub- + intitula DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.