subcârmuire [At: (a. 1844) DOC. EC. 825 / V: subtc~, suptc~ / Pl: ~ri / E: sub¹- + cârmuire] 1 (În vechea organizare teritorial-administrativă a țării) Organ de conducere și administrare al unui plai¹ sau al unei plase¹, care era condus de un subcârmuitor. 2 (Pex) Clădire în care era sediul subcârmuirii (1). 3 Personalul subcârmuirii (1) Si: suptocârmuire, suptcârmuitorie.