Definiția cu ID-ul 808191:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stătătór, -oáre adj. (d. stat, a sta, ca dătător d. dat). Care nu curge, stagnant: ape stătătoare. Fig. Vechĭ. Permanent, trainic: binele e gingaș și nu în multă vreme stătător (Cost. 1, 290). V. nestătator.