STÎRV, stîrvuri, s. n. Cadavru de animal; hoit, leș, mortăciune; (peiorativ) cadavru uman. În două minute omul acela tînăr... n-a mai fost decît un stîrv. C. PETRESCU, Î. II 17. Apoi, lăsîndu-i stîrvul ciorilor... se duseră. ISPIRESCU, L. 28. E groaznic de a vedea cum aceste jivine se răped la stîrvuri. ODOBESCU, S. III 16.