STÎNCĂRIE, stîncării, s. f. Mulțime de stînci; îngrămădire de stînci, regiune cu stînci. Vîntul aluneca pe văi și se năpustea vîjîind între buzele de stîncărie, pe calea apelor. DUMITRIU, V. L. 55. Luna aproape plină s-a înălțat din răsărit... descoperind ca dintr-o pîclă stîncăriile albe de deasupra Sorocii. SADOVEANU, N. P. 335. De ambele laturi ale căii, stîncăria revoluțiilor primare doarme în blocuri, dîndu-ți iluziunea unei turme în repaos. GALACTION, O. I 29.