stârnire sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~ri / E: stârni] 1 Mișcare, deranjare din loc a prafului, a frunzelor, a pietrelor etc. (făcându-le să pornească, să plutească, să zboare etc. prin aer) Si: înălțare, răscolire, ridicare, (rar) stârneală (1). 2 Răscolire a păsărilor, a animalelor etc. din locurile (ascunse) în care se află Si: bătaie (31), (rar) stârneală (2), (înv) scornire Vz: goană, gonire, hăituială, hăituire. 3 (Rar) Asmuțire (1). 4 Declanșare bruscă (și cu putere) a vântului, a viscolului etc. Si: iscare, izbucnire, începere, (rar) scociorâre, stârneală (3). 5 (Îrg) Trezire. 6 (Rar) Declanșare (2). 7 (Pop) Scornire (4). 8 Contribuire la apariția sau la dezvoltarea unui eveniment, a unui fenomen etc. Si: cauzare (1), declanșare (2), determinare (7), dezlănțuire (2), generare (2), iscare, naștere, pricinuire, producere, provocare, trezire, (rar) prilejuire, ridicare, stârneală (8), trezit¹, (înv) prilejire, scornire. Determinare a existenței unui fenomen, unei stări sufletești etc. Si: cauzare (1), declanșare (2), determinare (7), dezlănțuire (2), generare (3), iscare, naștere, pricinuire, producere, provocare, trezire, (rar) prilejuire, ridicare, stârneală (9), trezit¹, (înv) prilejire. 10 (Îvp; fam) Provocare.