stâlpare [At: PSALT. SCH. 166/30 / V: (îvr) stâlpar / Pl: ~pări / E: ns cf stâlp] 1 sf (Îvp) Ramură verde înfrunzită Si: mâțișor, salcie, sălcuță. 2 (Îvp; spc) Ramură de salcie¹ (1) verde (și înflorită) care se duce de către credincioși și se împarte în biserică în duminica Floriilor Si: mâțișor, salcie, sălcuță. 3 (Îvr; îs) Duminica stâlpărilor Duminica Floriilor. 4 (Înv; îe) A(-i) da (cuiva) ~a A(-i) acorda (cuiva) locul cuvenit. 5 sf (Înv; fig) Urmaș. 6 sn (Îvr) Toiag. 7 sn (Reg) „Copaci îngemănați”. 8 sn (Reg) „Scoc sterp”. 9 sn (Reg) Cânepă pentru sămânță semănată în porumb.