STUPOARE s. f. 1. Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoție puternică; uimire, stupefacție. 2. (Med.) Simptom care apare în unele psihoze, manifestat prin deprimare, amuțire, imobilitate și insensibilitate completă. – Din fr. stupeur, lat. stupor, -oris.

stupoare sf [At: ANTONESCU, D. / Pl: (nob) ~ori / E: fr stupeur, lat stupor -oris] 1 (Med) Simptom care apare în unele psihoze și care se manifestă prin imobilitate și prin insensibilitate complete, prin deprimare, prin amuțire Si: (îvr) stupefacție (1). 2 Stare de confuzie, de blocare etc. în care se află cineva sau senzație ori sentiment de neputință pe care le încearcă cineva aflat, brusc, într-o situație (cu totul) neașteptată, (extrem de) dificilă sau chiar critică, încetând, pentru moment să gândească, să caute o ieșire, să acționeze în mod corespunzător etc. Si: mirare, năuceală, năucire, nedumerire, perplexitate, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire, (liv) stupefacție (2), (rar) minunare, (înv) minune.

STUPOARE s. f. 1. (Livr.), Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoție puternică; uimire, stupefacție. 2. (Med.) Simptom care apare în unele psihoze, manifestat prin deprimare, amuțire, imobilitate și insensibilitate completă. – Din fr. stupeur, lat. stupor, -oris.

STUPOARE s. f. 1. Stare de uluire produsă în mod brusc de o surpriză sau de o emoție puternică; stupefacție. După stupoarea din primul moment, senzația evenimentului cutreieră toate încăperile. C. PETRESCU, C. V. 342. 2. (Med.) Stare de deprimare, în cazul anumitor psihoze, care duce la amuțire și la imobilizare completă.

STUPOARE s.f. 1. Uluire; stupefacție. 2. Stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducînd la amuțire și la imobilitate completă. [< fr. stupeur, cf. lat. stupor].

STUPOARE s. f. 1. stupefacție. 2. stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuțire și la imobilitate completă; stupor. (< fr. stupeur, lat. stupor)

STUPOARE f. 1) v. STUPEFACȚIE. 2) Stare patologică caracterizată prin deprimare și insensibilitate completă. [G.-D. stuporii] /<fr. stupeur, lat. stupor, ~oris

*stupoáre f., pl. orĭ (lat. stupor). Mare uĭmire (cauzată de o veste saŭ de o nenorocire subită).

stupoare s. f., g.-d. art. stuporii

stupoare s. f., g.-d. art. stuporii

stupoare s. f., g.-d. art. stuporii

STUPOARE s. v. uimire.

STUPOARE s. perplexitate, stupefacție, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire. (Spre ~ lui...)