STUHUIT, -Ă, stuhuiți, -te, adj. (Regional) Cu acoperiș de stuf. Sub streșina stuhuită stătea spînzurată o coasă ruginită, o seceră și alte mărunțușuri. CONTEMPORANUL, V. 290. Se văd niște ocoale cu lungi șuri pentru boi, Și cumpeni de fîntînă și case stuhuite. BELDICEANU, P. 62.