străpuns², ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~nși, ~e / E: străpunge] 1 Care este sau a fost străbătut cu un obiect ascuțit, cu o armă etc. în adâncime sau până în partea opusă Si: găurit² (1), perforat², scobit², sfredelit², (înv) potricălit, (reg) bortelit², bortit² (1). 2 (Pex) Care are o gaură făcută cu un instrument cu vârf ascuțit Si: găurit² (2), perforat², scobit², sfredelit², (îvr) potricălit, (reg) bortelit², bortit² (1).