Definiția cu ID-ul 1249527:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRĂLUCOARE s. f. (Mold.) Strălucire. Au făcut zugrăvite de dau strălucoare, Să-i trăiască pomana-n bun nume supt soare. DM, IIIr. Strălucorile pietrilor celor scumpe. DOSOFTEI, VS. Etimologie: pref. stră- + lucoare. Vezi și lucoare. Cf. l u c o a r e.