Definiția cu ID-ul 958314:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂJUIRE, străjuiri, s. f. Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. Cu străjuirea voastră era vai de pielea noastră! CREANGĂ, P. 269. În cetățuie se afla optsprezece plăieși, trimiși de ispravnicul de Neamțu pentru străjuire, în lipsa garnizoanei care era la Fălcii pe lîngă domnul Cantemir. NEGRUZZI, S. I 169. ◊ Fig. Peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină. HOGAȘ, M. N. 169. – Variantă: strejuire (PISCUPESCU, O. 1) s. f.