străghiață, s. f. – Caș, brînză de vaci. – Var. stereghiață, Banat străghiată. Mr. străgl’ată, megl. strigl’ată. Origine incertă. După Pascu, I, 68 și Arch. Rom., VI, 265, din lat. (lac) *extracoagulatum › *extracaglata › *extraglată, der. care pare dificilă. După Candrea, GS, III, 428 și Giuglea, Dacor., III, 617, în loc de lac strangulatum. Mai probabil der. de la stereghie, v. aici; dar formele dialectale nu sînt clare. – Der. străgheța, vb. (Olt., a coagula).