strînsúră f., pl. ĭ. Strînsătură. Lucrurĭ strînse (nutreț orĭ altă avere). Îmbrățișare puternică (Iron.). Cîrcel, colică (Rar). Trupă, reuniune (azĭ iron. = „adunătură”). Oaste de strînsură (saŭ în dobîndă), oaste de voluntarĭ fără plată care se ațineaŭ la dobîndă (pradă), în opoz. cu lefegiiĭ.