strâmtaș sm [At: DAMÉ, T. 50 / Pl: ~i / E: strâmt + -aș] 1 Fiecare dintre ochiurile de curea legate la cele două extremități ale șoldarului hamului, prin care trec șleaurile. 2 Belciug de la capătul căpăstrului sau al funiei calului, care împiedică strângerea excesivă a acestuia.