2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUNGĂRIȚĂ1, strungărițe, s. f. Ciobăniță care mână oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungar2 + suf. -iță.

STRUNGĂRIȚĂ1, strungărițe, s. f. Ciobăniță care mână oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungar2 + suf. -iță.

STRUNGĂRIȚĂ2, strungărițe, s. f. Muncitoare calificată în prelucrarea pieselor la strung. – Strungar1 + suf. -iță.

STRUNGĂRIȚĂ2, strungărițe, s. f. Muncitoare calificată în prelucrarea pieselor la strung. – Strungar1 + suf. -iță.

strungăriță2 sf [At: GOGA, POEZII, 65 / Pl: ~țe / E: strungar2 + -iță] Ciobăniță care mână oile la strungă1 pentru a fi mulse.

strungăriță3 sf [At: ALR SN II h 401/27 / Pl: ~țe / E: strungă1 + -ăriță] (Reg) Strungă1 (1).

strungăriță1 sf [At: DLR / Pl: ~țe / E: strungar + -iță] Muncitoare calificată în prelucrarea pieselor la strung1.

STRUNGĂRIȚĂ, strungărițe, s. f. Ciobăniță care mînă oile la strungă pentru a fi mulse. Vin ciobanii de la stînă, Strungărițele de mînă. GOGA, P. 101.

strungăriță s. f. Muncitoare care a îmbrățișat meseria de strungar ◊ „Trimestrial conducerea întreprinderii se întâlnește cu aceste fete, care formează prima promoție de strungărițe a uzinei.” R.l. 14 XI 75 p. 2; v. și sudoriță (din strungar + -iță; Ec. Goga Lex. 54; DEX – alt sens, DEX-S)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+strungăriță (femeie strungar) (fam.) s. f., g.-d. art. strungăriței; pl. strungărițe

strungăriță s. f., g.-d. art. strungăriței; pl. strungărițe

strungăriță s. f., g.-d. art. strungăriței; pl. strungărițe

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

strungăriță2, strungărițe, s.f. (reg.) strungă, strungăreață.

Intrare: strungăriță (ciobăniță)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strungăriță
  • strungărița
plural
  • strungărițe
  • strungărițele
genitiv-dativ singular
  • strungărițe
  • strungăriței
plural
  • strungărițe
  • strungărițelor
vocativ singular
  • strungăriță
  • strungărițo
plural
  • strungărițelor
Intrare: strungăriță (muncitoare)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strungăriță
  • strungărița
plural
  • strungărițe
  • strungărițele
genitiv-dativ singular
  • strungărițe
  • strungăriței
plural
  • strungărițe
  • strungărițelor
vocativ singular
  • strungăriță
  • strungărițo
plural
  • strungărițelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strungăriță, strungărițesubstantiv feminin

  • 1. Ciobăniță care mână oile la strungă pentru a fi mulse. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vin ciobanii de la stînă, Strungărițele de mînă. GOGA, P. 101. DLRLC
etimologie:
  • Strungar + sufix -iță. DEX '09 DEX '98

strungăriță, strungărițesubstantiv feminin

  • 1. Muncitoare calificată în prelucrarea pieselor la strung. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.