STRUNGĂREAȚĂ, strungărețe, s. f. 1. Răritură între dinți (mai ales între cei doi incisivi de la mijloc, de sus); strungă. [Nevasta] are strungăreață și vorbește gros, ca un bărbat. STANCU, D. 73. Lelea cu coadele lungi Și cu strungăreață-n dinți. TEODORESCU, P. P. 306. 2. Găleată în care se mulg oile. Am și eu o oiță, mă duc s-o mulg în strungăreață. RETEGANUL, P. III 56. Fugind însă pe coastă la vale, căzu și sparse strungăreața, care era de pămînt. id. ib. 56.