strugurel sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ei, (rar) ~e sn / E: strugure + -el] 1-2 (Șhp) Struguraș (1-2). 3 Boabă mică de strugure. 4 (Ban; Trs; șîs ~ei uscați) Stafidă. 5 (Reg; șîc strugurei-roșii) Coacăz (1). 6 (Reg) Agriș (3). 7 (Ban; Trs) Coacăză (3). 8 (Olt) Cârmâz (2). 9 (Reg) Strugurii-ursului Vz strugure. 10 (Bot; reg; îc) ~-spinos Agriș (Ribes-uva-crispa). 11 (Bot; reg; îc) ~ei-negrii Struguri negri Vz strugure (Ribes nigrum). 12 Alifie de culoare albă sau roșie, consistentă, prezentată sub forma unui tub mic, învelit în staniol, folosită pentru buze.