opțiuni
  • info

13 definiții pentru strugurel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUGUREL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure; struguraș. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. – Strugure + suf. -el.

STRUGUREL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure; struguraș. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. – Strugure + suf. -el.

strugurel sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ei, (rar) ~e sn / E: strugure + -el] 1-2 (Șhp) Struguraș (1-2). 3 Boabă mică de strugure. 4 (Ban; Trs; șîs ~ei uscați) Stafidă. 5 (Reg; șîc strugurei-roșii) Coacăz (1). 6 (Reg) Agriș (3). 7 (Ban; Trs) Coacăză (3). 8 (Olt) Cârmâz (2). 9 (Reg) Strugurii-ursului Vz strugure. 10 (Bot; reg; îc) ~-spinos Agriș (Ribes-uva-crispa). 11 (Bot; reg; îc) ~ei-negrii Struguri negri Vz strugure (Ribes nigrum). 12 Alifie de culoare albă sau roșie, consistentă, prezentată sub forma unui tub mic, învelit în staniol, folosită pentru buze.

STRUGUREL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure. Mă mîna mama la vie... Să culeg la strugurei. HODOȘ, P. P. 70. Tăia, măre, strugurei Albi ca niște mielușei. TEODORESCU, P. P. 618. Strugurel bătut de piatră, Rău e doamne fără tată. JARNÍK-BÎRSEANU. D. 203. 2. (Regional, la pl.) Coacăze. Pomușoara... numită și coacăză, strugurei... este o tufă. ȘEZ. XV 108. – Pl. și: (neobișnuit, n.) strugurele (ALECSANDRI, P. A. 64).

strugurei m. pl. Bot. coacăză.

struguráș m. și strugurél m., pl. eĭ. Strugure mic (de ex., de coacăze).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strugurel s. m., pl. strugurei, art. strugureii

strugurel s. m., pl. strugurei, art. strugureii

strugurel s. m., pl. strugurei, art. strugureii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRUGUREL s. (BOT.) struguraș.

STRUGUREL s. v. ochii-șoricelului.

STRUGUREL s. (BOT.) struguraș.

strugurel s. v. OCHII-ȘORICELULUI.

strugurei s. pl. v. COACĂZĂ.

Intrare: strugurel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strugurel
  • strugurelul
  • strugurelu‑
plural
  • strugurei
  • strugureii
genitiv-dativ singular
  • strugurel
  • strugurelului
plural
  • strugurei
  • strugureilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strugurel, strugureisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui strugure. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: struguraș
    • format_quote Mă mîna mama la vie... Să culeg la strugurei. HODOȘ, P. P. 70. DLRLC
    • format_quote Tăia, măre, strugurei Albi ca niște mielușei. TEODORESCU, P. P. 618. DLRLC
    • format_quote Strugurel bătut de piatră, Rău e doamne fără tată. JARNÍK-BÎRSEANU. D. 203. DLRLC
  • 2. botanică regional (la) plural Coacăze. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: coacăză
    • format_quote Pomușoara... numită și coacăză, strugurei... este o tufă. ȘEZ. XV 108. DLRLC
  • comentariu neobișnuit neutru Plural și: strugurele. DLRLC
etimologie:
  • Strugure + sufix -el. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.