STRUGURÉL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure; struguraș. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gudovan | Semnalează o greșeală | Permalink

STRUGURÉL s. (BOT.) struguraș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRUGURÉL s. v. ochii-șoricelului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

strugurél s. m., pl. struguréi, art. struguréii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink