STROPȘITURĂ s. f. (Mold.) 1. Strivire, zdrobire; călcare în picioare. Înflat preste tot de stropșiturile ce-l stropșise oștenii. DOSOFTEI, VS. Nicicum a leilor sau a altor jigănii călcături și stropsituri în samă bâgînd. CANTEMIR, IST. 2. Năvălire, cotropire; nimicire. Ungurii, văzîndu atîta stropșitură și nevoie țării, ... s-au închinat turcilor. URECHE. Călcături și stropșituri în hotarăle împărățiii să nu mai facă. CANTEMIR, HR. Etimologie: stropși -f- suf. -tură. Vezi și stropși, stropșit. Cf. năbușeală; pustușag.