stropolire sf [At: DDRF / Pl: (rar) ~ri / E: stropoli¹] (Îvr) Pregătire (grabnică) de nuntă, de plecare Si: (reg) stropoleală¹ (1).

STROPOLI, stropolesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.; despre oameni) A efectua diverse treburi mărunte prin gospodărie; a trebălui, a roboti. – Din bg. tropolja, sb. štropotati.

stroboli v vz stropoli¹

stropoli² [At: BARCIANU / Pzi: stropol, ~l'esc / E: ns cf strop] 1 vt (Îvr) A mustra¹. 2 vi (Mun) A vorbi pe nerăsuflate. 3 vi A vorbi tare. 4 vr (Pex) A se răsti¹. 5 vi (Mun; d. pisici) A scuipa (1).

stropoli¹ [At: GORJAN, H. II, 218/27 / V: ~oboli / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vi (Îvr) A face pregătiri de nuntă, de plecare etc. 2 vi (Îvr) A roboti (pe lângă casă). 3 vt (Trs; c. i. rufe) A limpezi. 4-5 vtr (Reg) A (se) spăla în grabă.

ștropoli¹ v vz stropoli

STROPOLI, stropolesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.; despre oameni) A efectua diverse treburi mărunte prin gospodărie; a trebălui, a roboti. – Din bg. tropolja, scr. štropotati.

STROBOLI vb. IV v. stropoli.

STROPOLI, stropolesc, vb. IV. Intranz. (Regional, despre oameni) A face treburi mărunte pe lîngă casă sau prin gospodărie, a lucra cîte ceva; a roboti. Căzu și tata bolnav de un junghi. El zăcea în patul de lîngă sobă și eu tremuram de friguri d-a curmezișul patului celui mare. Ceilalți stropoleau p-afară triști, și vai de mîncarea și de odihna lor. DELAVRANCEA, T. 38. Tată-său o văzuse de mai multe ori prin curte și prin casă stropolind și muncind numai într-un cîntec. POPESCU, B. IV 105. Stropolea cu toți pentru ale nunții. GORJAN, H. II 218. – Variantă: stroboli (SANDU-ALDEA, U. P. 51) vb. IV.

A STROPOLI ~esc intranz. reg. A se ocupa cu diferite lucruri mărunte prin gospodărie; a trebălui; a roboti; a se porăi. /Orig. nec.

stropolì v. a strânge puțin, a pregăti în grabă: se puse a stropoli de nuntă POP. [Derivat din strop: lit. a strânge picătură cu picătură].

stropolésc v. intr. (bg. tropolĭy și tropotĭy, sîrb. štropotati, a tropăi. V. tropăĭ). Sud. Lucrez repede ca să sfîrșesc maĭ curînd cînd am multă treabă: a stropoli de nuntă.

stropoli (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropolesc, 3 sg. stropolește, imperf. 1 stropoleam; conj. prez. 1 sg. să stropolesc, 3 să stropolească

stropoli (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropolesc, imperf. 3 sg. stropolea; conj. prez. 3 să stropolească

stropoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropolesc, imperf. 3 sg. stropolea; conj. prez. 3 sg. și pl. stropolească

stropoli (-lesc, -it), vb. – A se ocupa cu ceva, a roboti. – Var. stroboli. Creație expresivă, după cum o indică suf. -li; legătură cu bg. tropolja „a tropăi” (Candrea) nu este convingătoare. – Der. stropoleală, s. f. (roboteală prin jurul casei). Aceleiași rădăcini trebuie să-i aparțină ștropși (var. Trans. strocși), vb. (a călca, în picioare, a turti, a stîlci; a pisa, a deforma; a strica, a distruge; refl., a certa, a dojeni), fără îndoială în loc de *tropoși (după Cihac, II, 422 și Candrea, din sl. sŭtrašiti „a călca în picioare”, bg. strošvam „a mărunți”); stropșală (var. stropșitură), s. f. (strivire; ceartă).

STROPOLI vb. v. admonesta, certa, clăti, dăscăli, dojeni, limpezi, moraliza, mustra, roboti, trebălui.

stropoli vb. v. ADMONESTA. CERTA. CLĂTI. DĂSCĂLI. DOJENI. LIMPEZI. MORALIZA. MUSTRA. ROBOTI. TREBĂLUI.

stropolire s.f. (înv. și reg.) pregătire grabnică de nuntă, de plecare etc.; stropoleală.