STROPOLI, stropolesc, vb. IV. Intranz. (Regional, despre oameni) A face treburi mărunte pe lîngă casă sau prin gospodărie, a lucra cîte ceva; a roboti. Căzu și tata bolnav de un junghi. El zăcea în patul de lîngă sobă și eu tremuram de friguri d-a curmezișul patului celui mare. Ceilalți stropoleau p-afară triști, și vai de mîncarea și de odihna lor. DELAVRANCEA, T. 38. Tată-său o văzuse de mai multe ori prin curte și prin casă stropolind și muncind numai într-un cîntec. POPESCU, B. IV 105. Stropolea cu toți pentru ale nunții. GORJAN, H. II 218. – Variantă: stroboli (SANDU-ALDEA, U, P. 51) vb. IV.