STROPIT², -Ă, stropiți, -te, adj. 1. Acoperit, presărat cu stropi (dintr-un lichid). Își arătă cu mîndrie satîrul plin de sînge și hainele stropite. ISPIRESCU, L. 256 2. Fig. (Despre pielea oamenilor, blana animalelor, penele păsărilor) Acoperit cu puncte sau cu pete mici de altă culoare decît fondul. Rîse Vasile al Capsomanului, unul mic, cu ochi răi, stropit pe toată fața și pe mîni cu o spuză de alunele. CAMILAR, N. II 267. ◊ (Complementul instrumental devine subiect) Sînt atîtea colori stropite în juru-ne încît deodată îmi lucește în minte minunatul vers al poetului. SADOVEANU, O. VII 210.