stropșitură sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 143²/26 / Pl: ~ri / E: stropși + -tură] 1 (Înv) Strivire (2). 2 (Prt) Călcare în picioare. 3 (Pex) Nimicire. 4 (Reg; pex; ccr) Obiect sau material strivit. 5 (Înv; fig) Cotropire (3). 6 (Îvr; pan) Epilepsie (1). 7 (Îvr; fig; ccr) Schimonoseală (3).

STROPȘITURĂ, stropșituri, s. f. Faptul de a (se) stropși; poceală, schimonoseală, stîlceală; (concretizat) lucru stropșit. Publicul se va da negreșit cu cei ce-l încîntă prin producerile lor și va rîde de acei ce caută să-l năucească cu niște stropșituri ridicule. ALECSANDRI, S. 50.

stropșitură f. Mold. epilepsie.

stropșitúră f., pl. ĭ. Lucru saŭ om stropșit: o stropșitură de poezie, de om. Epilepsie.

stropșitură (pop.) s. f., g.-d. art. stropșiturii; pl. stropșituri

stropșitură (pop.) s. f., g.-d. art. stropșiturii; pl. stropșituri

stropșitură s. f., g.-d. art. stropșiturii; pl. stropșituri

stropșitură, stropșituri s. f. (pop.) 1. poceală 2. persoană urâtă / diformă

STROPȘITURĂ s. v. cotropire, epilepsie, hâdoșenie, invadare, invazie, încălcare, monstru, monstruozitate, năpădire, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, stâlcire, strivire, turtire, urâciune, urâțenie, zdrobire.

stropșitură s. v. COTROPIRE. EPILEPSIE. HÎDOȘENIE. INVADARE. INVAZIE. ÎNCĂLCARE. MONSTRU. MONSTRUOZITATE. NĂPĂDIRE. POCITANIE. POCITURĂ. SCHIMONOSITURĂ. SLUȚENIE. SLUȚITURĂ. STÎLCIRE. STRIVIRE. TURTIRE. URÎCIUNE. URÎȚENIE. ZDROBIRE.

STROPȘITURĂ s. f. (Mold.) 1. Strivire, zdrobire; călcare în picioare. Înflat preste tot de stropșiturile ce-l stropșise oștenii. DOSOFTEI, VS. Nicicum a leilor sau a altor jigănii călcături și stropsituri în samă bâgînd. CANTEMIR, IST. 2. Năvălire, cotropire; nimicire. Ungurii, văzîndu atîta stropșitură și nevoie țării, ... s-au închinat turcilor. URECHE. Călcături și stropșituri în hotarăle împărățiii să nu mai facă. CANTEMIR, HR. Etimologie: stropși -f- suf. -tură. Vezi și stropși, stropșit. Cf. năbușeală; pustușag.