STROFO- „răsucire, torsiune”. ◊ gr. strophos „răsucire, rotire” > fr. stropho-, germ. id., engl. id., it. strofo- > rom. strofo-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., diferențiere a unei singure generații în mai multe faze, considerată ca alternanță de generații; ~idă (v. -id), s. f., curbă plană, loc geometric al focarelor conicelor obținute prin intersectarea unui con cu un plan care se rotește în jurul unei perpendiculare, pe o generatoare a conului; ~manie (v. -manie), s. f., torsiune teratologică a tulpinii, în care filotaxia devine neregulată; ~taxie (v. -taxie), s. f., orînduire a organelor vegetale în urma mișcării de răsucire.