opțiuni
  • info

9 definiții pentru strivitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRIVITOR, -OARE, strivitori, -oare, adj. Care strivește sau poate strivi; fig. zdrobitor, nimicitor. ♦ Fig. Care apasă, copleșește, covârșește. – Strivi + suf. -tor.

STRIVITOR, -OARE, strivitori, -oare, adj. Care strivește sau poate strivi; fig. zdrobitor, nimicitor. ♦ Fig. Care apasă, copleșește, covârșește. – Strivi + suf. -tor.

strivitor, ~oare a [At: HASDEU, I. C. I, 276 / Pl: ~i, ~oare / E: strivi + -tor] 1 (D. obiecte sau d. ființe ori d. părți ale corpului lor) Care strivește (1). 2 (D. obiecte sau d. ființe ori d. părți ale corpului lor) Care poate strivi. 3 (Fig) Apăsător2 (1). 4 (Fig) Copleșitor (12). 5 (Pex) Nimicitor. 6 (Rar) Deteminat2 (2).

STRIVITOR, -OARE, strivitori, -oare, adj. (Rar) Care strivește sau poate strivi; zdrobitor, nimicitor. Povară strivitoare. ◊ Fig. Crîncena durere, pe-un cap tînăr cînd s-apasă, Într-o clipă strivitoare cu păr alb în urmă-l lasă. ALECSANDRI, P. III 642.

STRIVITOR ~oare (~ori, ~oare) și fig. Care strivește. /a (se) strivi + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strivitor adj. m., pl. strivitori; f. sg. și pl. strivitoare

strivitor adj. m., pl. strivitori; f. sg. și pl. strivitoare

strivitor adj. m., pl. strivitori; f. sg. și pl. strivitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRIVITOR adj. v. copleșitor, covârșitor, decisiv, determinant, hotărâtor.

strivitor adj. v. COPLEȘITOR. COVÎRȘITOR. DECISIV. DETERMINANT. HOTĂRÎTOR.

Intrare: strivitor
strivitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strivitor
  • strivitorul
  • strivitoru‑
  • strivitoare
  • strivitoarea
plural
  • strivitori
  • strivitorii
  • strivitoare
  • strivitoarele
genitiv-dativ singular
  • strivitor
  • strivitorului
  • strivitoare
  • strivitoarei
plural
  • strivitori
  • strivitorilor
  • strivitoare
  • strivitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strivitor, strivitoareadjectiv

  • 1. Care strivește sau poate strivi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Povară strivitoare. DLRLC
    • 1.1. figurat Nimicitor, zdrobitor. DEX '09 DLRLC
      sinonime: nimicitor zdrobitor
    • 1.2. figurat Care apasă, copleșește, covârșește. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Crîncena durere, pe-un cap tînăr cînd s-apasă, Într-o clipă strivitoare cu păr alb în urmă-l lasă. ALECSANDRI, P. III 642. DLRLC
etimologie:
  • Strivi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.