STRIGĂTURĂ (de la a striga) Specie a poeziei lirice populare, limitată în genere la un catren, rostită la joc de flăcăi sau fete. În unele părți ale țării este cunoscută și sub denumirea de chiuitură, țipuritură. În cadrul producțiilor orale folclorice, se caracterizează printr-o mare varietate, prin dinamismul și puterea de adaptare la realitățile vieții. Prin forma ei concisă și prin tendința-i uneori satirică, se aseamănă cu epigrama.