strigător, ~oare [At: CORESI, EV. 271 / Pl: ~i, ~oare / E: striga + -(ă)tor] 1 a (Rar) Care strigă. 2 a (D. zgomote) Puternic. 3 a (Rar; d. culori sau obiecte colorate) Strident (2). 4 a (Fig) Care se face remarcat mai ales prin aspecte negative. 5 a (Pex) Evident (1). 6 a (Îla) ~ la cer (sau, rar, la ceruri) Care se afirmă cu putere (prin gravitate, importanță etc.) impunând să fie neapărat luat în seamă sau care se revoltă. 7 smf (Îvp; rar la f) Vestitor. 8 sf Instrument care imită strigătul animalelor, folosit de vânător pentru a chema vânatul Si: țipătoare. 9 smf (Rar) Numele unei păsări nedefinite mai îndeaproape.