STRATEGIC, -Ă, strategici, -e, adj. Referitor la strategie, de strategie. Vrei să binevoiești a-mi spune ce linie de operațiuni le-ați fixat roșiorilor? -... Întîi, cu trenul pînă la Salcia. Pe urmă, pe linia Vădastra, Vladomira, pînă la Dunăre... E impusă de motive strategice. DUMITRIU, B. F. 131. Sublocotenentul, vrînd să arate cît e de tare în prevederi strategice, declară grav că el chiar se așteaptă la o surpriză, dacă cumva dușmanul a prins de veste că divizia va fi înlocuită. REBREANU, P. S. 101. Năvălirea însă a lui Mihai Viteazu în Transilvania la 1599 ne înfățișează un plan strategic bine combinat mai dinainte. BĂLCESCU, O. I 27. ◊ Hartă strategică = hartă militară utilizată în conducerea războiului în ansamblu. ♦ (Mai ales despre locuri, drumuri) Care are însemnătate pentru acțiunile militare de război; care favorizează desfășurarea operațiilor militare. El nu va sta în București, ci departe, într-o poziție strategică. CAMIL PETRESCU, O. II 273. Păduri și cîmpii strategice au fiecare pagina lor în cînturile și memoria populară. I. IONESCU, M. 251. ♦ Foarte important, esențial din punctul de vedere al strategiei (2).