STRĂBĂTĂTÓR, -OÁRE, străbătători, -oare, adj. 1. Care străbate sau care pătrunde prin ceva. ♦ Fig. Care învinge cu ușurință piedicile; răzbătător. 2. Care cutreieră, care parcurge un loc, o suprafață. – Străbate + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂBĂTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care străbate. 2) fig. Care știe să înfrunte obstacole; care nu se dă învins; răzbătător. /a străbate + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂBĂTĂTÓR adj. v. perspicace.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRĂBĂTĂTÓR adj. v. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, stăruitor, tenace.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Străbătător ≠ nestrăbătător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

străbătătór adj. m., pl. străbătătóri; f. sg. și pl. străbătătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink