stopat¹ sn [At: DLR / Pl: ? / E: stopa¹] 1 Oprire (a unui vehicul aflat în mișcare. 2 (Spt) Oprire. 3-4 (Spt) Stopare¹ (3).

stopat⁴, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: stopa²] (D. deșirături, rupturi ale unei țesături, ale unei confecții din țesături etc.); (pex; d. țesături, confecții etc. cu astfel de deșirături, rupturi, rărituri etc.) Reparat fin, manual sau mecanic, imitând modelul țesăturii. corectat(ă)

stopat³, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: stopa¹] 1 (Rar; d. vehicule aflate în mișcare) Oprit². 2 (Rar; d. conducătorii unor vehicule aflate în mișcare) Oprit². 3 (Spt; d. jucători aflați în atac) Care este împiedicat să continue atacul. 4 (Spt; d. mingea sau pucul aflat în atac) Oprit² momentan în timpul jocului.

stopat² sn [At: LTR² / Pl: ? / E: stopa²] Reparare fină, manuală sau mecanică a deșirăturilor, a rupturilor, a răriturilor etc. unor țesături ori ale unei confecții din țesături etc., cu deșirături, rupturi, rărituri etc. Si: stopaj, stopare². corectat(ă)

STOPAT s.n. Acțiunea de a stopa² și rezultatul ei; stopaj. [< stopa].

STOPAT s. n. faptul de a stopa; stopare², stopaj. (< stopa)

stopa² vt [At: DL / Pzi: ~pez / E: fr stopper] (C. i. deșirături, rupturi etc. ale unei țesături, ale unei confecții din țesături etc.; pex) A repara fin, manual sau mecanic, imitând modelul țesăturii, unele țesături, confecții etc. cu deșirături sau rupturi..

stopa¹ [At: REBREANU, R. I. 153 / Pzi: ~pez / E: fr stopper] 1 vi (Liv; d. vehicule aflate în mișcare) A (se) opri. 2 vi (Liv; d. conducătorii unor vehicule aflate în mișcare) A (se) opri. 3 vt (Spt; c. i. jucători aflați în atac sau în acțiuni ofensive) A împiedica să continue atacul. 4 vt (Spt; c. i. mingea sau pucul aflate în joc) A opri momentan, în timpul jocului.

STOPA², stopez, vb. I. Tranz. A repara o stofă ruptă, făcînd o țesătură sau aplicînd un petic care imită întocmai modelul țesăturii.

STOPA¹, stopez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule) A se opri. Expresul de Moscova a apărut vijelios prin perdeaua de ploaie, ud și cu geamurile aburite. A stopat brusc, destinzîndu-se din arcuri și pufuind pe nări. SAHIA, U.R.S.S. 5. Frînele scîrțîiră cu oftări ruginite și mașina stopă scurt în țipetele doamnei din fund. REBREANU, R. II 32. ♦ Tranz. (Cu privire la vehicule) A opri. Andrei Hurdea, care era la volan, stopă mașina. MIHALE, O. 72. ◊ Absol. Șoferul... întoarse automobilul cu botul spre un drum lateral. Stopă, opri motorul, sări jos și se depărtă să fumeze o țigară pe marginea șanțului. C. PETRESCU, A. 364.

STOPA² vb. I. tr. A repara fin o stofă țesînd firele rupte. [< fr. stopper].

STOPA¹ vb. I. 1. intr., tr. A (se) opri (o mișcare, o acțiune). ♦ (Despre vehicule) A (se) opri. 2. tr. A opri mingea (cu piciorul la fotbal) sau pucul (la hochei). [Cf. fr. stopper, engl. stop].

STOPA² vb. tr. a repara fin o stofă țesând firele rupte. (< fr. stopper, germ. stoppen)

STOPA¹ vb. I. intr., tr. a (se) opri (o mișcare, o acțiune). ◊ (despre vehicule) a (se) opri. II. tr. a opri mingea (cu piciorul, la fotbal) sau pucul (la hochei). (< fr. stopper)

A STOPA¹ ~ez 1. intranz. (despre vehicule, mecanisme etc.) A se opri din mers. 2. tranz. A face să-și întrerupă mișcarea. /<fr. stopper

A STOPA² ~ez tranz. (ciorapi, tricouri etc.) A repara, prinzând ochiurile scăpate și oprind deșirarea, destrămarea lor. /<fr. stopper

*stopéz v. intr. (fr. stopper, a. î., d. engl. to stop, care vine d. vfr. estoper, nfr. étouper, a astupa cu cîlț, étoupe, lat. stŭppa, cîlț. V. stupă). Barb. Mă opresc, staŭ (vorbind de vapoare, trenurĭ ș. a.): vaporu a stopat.

stopat adj. m., pl. stopați; f. sg. stopată, pl. stopate

stopa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stopez, 3 stopează; conj. prez. 1 sg. să stopez, 3 să stopeze

stopa (a ~) vb., ind. prez. 3 stopează

stopa (a opri; a repara o țesătură) vb., ind. prez. 1 sg. stopez, 3 sg. și pl. stopează

STOPAT s. stopaj, stopare. (~ul unei țesături rupte.)

STOPAT s. stopaj, stopare. (~ unei țesături rupte.)

STOPA vb. a (se) opri. (Mașina ~ brusc.)

STOPA vb. a (se) opri. (Mașina ~ brusc.)