7 definiții pentru stopare (reparare)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STOPARE2, stopări, s. f. Acțiunea de a stopa2; stopat2. – V. stopa2.

STOPARE2, stopări, s. f. Acțiunea de a stopa2; stopat2. – V. stopa2.

stopare2 sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~pări / E: stopa2] (Rar) Stopat2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stopare s. f., g.-d. art. stopării; pl. stopări

*stopare s. f., g.-d. art. stopării; pl. stopări

stopare s. f., g.-d. art. stopării; pl. stopări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STOPARE s. 1. oprire. (~ mașinii.) 2. stopaj, stopat. (~ unei țesături rupte.)

STOPARE s. 1. oprire. (~ mașinii.) 2. stopaj, stopat. (~ unei țesături rupte.)

Intrare: stopare (reparare)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stopare
  • stoparea
plural
  • stopări
  • stopările
genitiv-dativ singular
  • stopări
  • stopării
plural
  • stopări
  • stopărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stopare, stopărisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.