stolnicel sm [At: BUL. COM. IST. V, 147 / Pl: ~icei / E: stolnic + -el] 1 Titlu dat în Evul Mediu în țările române boierului de rang inferior stolnicului (1), care aducea mâncarea la masa domnească sau (la sate) strângea dijma din cantitatea de pește prins în Dunăre și în bălți. 2 Boier care avea titlul de stolnicel (1).