STOLNICEL, stolnicei, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător domnesc, subaltern al stolnicului, care strângea dijma din pește. – Stolnic + suf. -el.

stolnicel sm [At: BUL. COM. IST. V, 147 / Pl: ~icei / E: stolnic + -el] 1 Titlu dat în Evul Mediu în țările române boierului de rang inferior stolnicului (1), care aducea mâncarea la masa domnească sau (la sate) strângea dijma din cantitatea de pește prins în Dunăre și în bălți. 2 Boier care avea titlul de stolnicel (1).

STOLNICEL, stolnicei, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător domnesc, subaltern al stolnicului, care strângea dijma din pește. – Stolnic + suf. -el.

STOLNICEL ~i m. (în Țara Românească și în Moldova din evul mediu; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de rang inferior stolnicului, care servea mâncarea la masa domnitorului. /stolnic + suf. ~el

stolnicél m., pl. eĭ (d. stolnic). Pl. Boierĭ maĭ micĭ care serveaŭ la masa domnească și eraŭ supt comanda unuĭ vătav de stolniceĭ.

stolnicei m. pl, ostași sub comanda stolnicului.

stolnicel s. m., pl. stolnicei, art. stolniceii

stolnicel s. m., pl. stolnicei, art. stolniceii

stolnicel s. m., pl. stolnicei, art. stolniceii