STOICISM s. n. 1. Curent filozofic raționalist în Grecia antică, care conținea elemente materialiste în problema cunoașterii, dar care în domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovăduind supunerea față de soartă, impasibilitatea și renunțarea la bucuriile vieții. 2. Tărie sufletească, fermitate în încercările vieții. Chemai în ajutor tot stoicismul sîngelui meu și, cu zîmbetul în ochi, rămăsei nesimțitor. HOGAȘ, M. N. 23.