stoicism sn [At: NICOLAU, P. 311/8 / P: sto-i~ / V: ~iți~ / Pl: ? / E: ger Stoizismus, fr stoïcisme] 1 Curent filozofic în Grecia și Roma antică, potrivit căruia oamenii trebuie să se conducă numai după rațiune, să renunțe la plăceri și la pasiuni și să se dovedească neclintiți în fața vicisitudinilor vieții. 2 Atitudine plină de răbdare, de resemnare, de curaj în fața vicisitudinilor vieții (în special a durerii) Si: austeritate (4), (înv) stoicitate. 3 (Pex) Tărie.