2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stogu ain [At: DR. VI, 466 / E: ns cf stog] 1-2 (Reg; d. oi sau d. rase de oi) Stogoș (2).

STOG, stoguri, s. n. Grămadă mare de fân, de snopi de grâu (sau de alte păioase), așezată în formă cilindrică și terminată printr-un vârf conic. – Din sl. stogŭ.

STOG, stoguri, s. n. Grămadă mare de fân, de snopi de grâu (sau de alte păioase), așezată în formă cilindrică și terminată printr-un vârf conic. – Din sl. stogŭ.

stog [At: CUV. D. BĂTR. I, 207/19 / Pl: ~uri / E: vsl стогъ] 1 sn (Urmat de determinări care arată felul) Grămadă mare de fân, de paie, de snopi de cereale etc. clădită (ordonat), de obicei în formă cilindrică și terminată printr-un vârf conic Si: căpiță1 (1), claie (1), (pop) plastă1 (1), porcan (5), porcoi, (reg), boaghe2 (1), capiște2, cârstacă, clădiș (3), furcitură (1), măgar, ploscă2, por2, porcoiață, porculean, porculete, porculeț, porcuț, porșog, porșor (Vz porcușor, pup4, schirdă) Vz gereadă, șiră. 2 av În formă de stog (1). 3 sn (Trs; prc) Partea de jos, de la bază, a stogului (1) sau una din laturile șirei. 4 sn (Înv; spc; îs) ~ de măsură, (reg) ~ de falce, ~ de câmp Măsură pentru fân (sau pentru alte păioase) care a variat după epoci și mai ales, după regiuni. 5 sn (Înv; spc; îas) Volum de fân (sau de păioase) egal cu această măsură. 6 sn Dâmb (2). 7 sn (Pan) Turmă.

STOG, stoguri, s. n. Grămadă mare de fîn, de snopi de grîu etc., clădită în formă cilindrică și terminată printr-un vîrf conic. V. claie, șiră, gireadă. Titu admiră mulțimea de vite, de cai, de păsări... apoi clăile uriașe de paie și de fîn, stogurile de coceni, dar fără entuziasm deosebit, ci numai ca să facă plăcere lui Grigore. REBREANU, R. I 116. Un om se urcă pe vîrful stogului, a clăii sau a șurii (girezii) și începe să arunce snopii jos. PAMFILE, A. R. 203. Moșnegi și oameni tineri Și tinere femei Adună fînu-n stoguri. COȘBUC, P. I 215. ◊ (În metafore și comparații) Un munte învălit se înalță stog în fața noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 417. ◊ (Prin exagerare) La răspîntii crește stogul De foi moarte de curînd. TOPÎRCEANU, B. 23. ◊ (Glumeț) Îmi mîncai în pace și neturburat de nimeni și de nimic stogul meu de sarmale. HOGAȘ, DR. II 48.

STOG ~uri n. 1) Grămadă mare și înaltă de snopi, de fân etc. clădită în formă cilindrică cu vârf conic; claie; căpiță. 2) fig. Movilă în care elementele constitutive sunt așezate ordonat unele peste altele; stivă. /<sl. stogu

stog n. claie de grâu sau de fâni: adună fânul în căpiți și le clădește apoi în stoguri AL. [Bulg. STOGŬ]. ║ adv. în formă de stog: un munte se înalță stog în fața noastră.

stog n., pl. urĭ (rus. bg. stog, stog, d. vsl. stogŭ, grămadă; ung. asztag). Nord. Claie de fîn (ultima formă care se dă grămeziŭ de fîn ca să se păstreze).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STOG s. căpiță, claie, porcoi, (pop.) plastă, porcan, (reg.) boaghe, por, porcănaș, porcoiață, porconeață, porculean, porculete, porculeț, porcuț, porșog, porșor, schirdă, (Olt.) clădiș, (Transilv. și Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (Un ~ de fîn.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stog (-guri), s. n. – Grămadă de fîn sau de paie. Sl. stogŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 370; Conev 73), cf. bg., sb., cr., slov. stog.Der. stogoman (var. stogoș(at), Banat stogoșan), adj. (varietate de lînă); stogoșat, adj. (țuguiat).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stogu adj. invar. (reg.; despre oi sau despre rase de oi) stogoș (care provine din încrucișarea raselor țigaie și țurcană).

stog, stoguri, (stoh), s.n. – (reg.) Claie de paie, snopi de grâu, care se termină cu un vârf conic: „Di pă znop, pă cruce, / Di pă cruce, pă stog” (Bilțiu, 1996: 380). ♦ (top.) Stogu, vârf (1.651 m) situat în Munții Maramureșului (Posea, 1980). Pe vârful Stogul, se află o bornă din granit alb pe care sunt imprimate inițialele: R (România), C (Cehoslovacia) și P (Polonia). – Din vsl. stogŭ „grămadă” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

stog, -uri, (stoh), s.n. – Claie de paie, snopi de grâu, care se termină cu un vârf conic: „Di pă znop pă cruce, / Di pă cruce pă stog” (Bilțiu 1996: 380). – Din sl. stogŭ.

Intrare: stogu
stogu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stog
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stog
  • stogul
  • stogu‑
plural
  • stoguri
  • stogurile
genitiv-dativ singular
  • stog
  • stogului
plural
  • stoguri
  • stogurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stog, stogurisubstantiv neutru

  • 1. Grămadă mare de fân, de snopi de grâu (sau de alte păioase), așezată în formă cilindrică și terminată printr-un vârf conic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: claie căpiță diminutive: stogușor
    • format_quote Titu admiră mulțimea de vite, de cai, de păsări... apoi clăile uriașe de paie și de fîn, stogurile de coceni, dar fără entuziasm deosebit, ci numai ca să facă plăcere lui Grigore. REBREANU, R. I 116. DLRLC
    • format_quote Un om se urcă pe vîrful stogului, a clăii sau a șurii (girezii) și începe să arunce snopii jos. PAMFILE, A. R. 203. DLRLC
    • format_quote Moșnegi și oameni tineri Și tinere femei Adună fînu-n stoguri. COȘBUC, P. I 215. DLRLC
    • format_quote metaforic în comparații / la comparativ Un munte învălit se înalță stog în fața noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 417. DLRLC
    • format_quote prin exagerare La răspîntii crește stogul De foi moarte de curînd. TOPÎRCEANU, B. 23. DLRLC
    • 1.1. figurat Movilă în care elementele constitutive sunt așezate ordonat unele peste altele. NODEX
      sinonime: stivă
      • format_quote glumeț Îmi mîncai în pace și neturburat de nimeni și de nimic stogul meu de sarmale. HOGAȘ, DR. II 48. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.